Era

Era ea. Era a ta. Frumoasă, deșteaptă, era a ta, așa cum era ea.
Singura ta alinare și singura femeie din lume ce te rupea din filmul realității. Era ea, a ta, care te asculta și cea cu care pierdeai nopțile. Și a crescut in ochii tăi. Ai văzut-o râzând, plângând, cântând. I-ai văzut fericirea și i-ai văzut tinerețea În ochi. Ai văzut că era a ta. Și-ai văzut-o când a plecat ușor de lângă tine...
Și-ai Început să-ți spui că n-ai nevoie de ea, că n-ai nevoie de nimeni,doar de tine.
Și-o vedeai În fiecare zi, În zilele În care nu mai era a ta. În care era ea, frumoasă, deșteaptă, dar nu a ta. Și i-ai văzut tristețea din ochi infiltrată prin orgoliul ce te-a acaparat. Fiecare rămășită din sufletul ei e distrusă.
Și-ai Început să simți cum te distrugea pe tine distrugându-se pe ea, dar nu făceai nimic. Plângeai când o vedeai plângând și te gândeai că nu mai poți s-o iei În brațe și să o liniștești. Știai că n-o să poți iubi pe altcineva și era de ajuns să o privești ca să simți conexiunea dintre voi. Și te rugai În fiecare zi s-o vezi zâmbind, dar ea era din ce În ce mai tristă.
Și a trecut mult timp, și ea radia de supărare. Vedeai soarele prin ochii ei, iar ochii ei plini de lacrimi Îți aduceau numai ploi pe cerul tău.
'Unde e ea?' Te-ai Întrebat de multe ori. N-ai mai văzut-o și ție-ra dor de tot ce Însemna ea.
Până când... Ai aflat că ea nu mai era. Ea a plecat și În drumul ei a luat si sufletul tău cu ea.
Și-ai  trăit cu regretul...