Cum va fi când vei pleca?

Mereu mi-am dorit fericire... Am tânjit după fericire, aș fi sărit în foc după fericire, dar ajunsesem într-un punct în care fericirea mi se părea divină și imposibil de atins. Nu mai trăiam nici un moment, nu vedeam nici o culoare și fiecare zi era alt chin... Dar ne-am cunoscut...
Și m-ai schimbat, și mi-ai arătat cum să sar în foc după fericire fără să mă ard și mi-ai arătat că pot avea încredere și speranță... Nu îmi venea să cred că un om m-a putut schimba și că totul a devenit frumos când tu ai apărut, nu îmi venea să cred că îmbrățișările tale îmi sunt ca un tratament pentru suflet... 
Totuși... Îmi e frică... Îmi e frică, pentru că nu merit un om așa bun ca tine... Îmi e teamă că într-o zi o să pleci și o să rămân cu părticica de suflet, pe care tu mi-o dăruisei, în bucăți. Când vei pleca voi fi de zece ori mai singură decât singurătatea in sine... și va fi doar vina mea când vei pleca. Va fi vina mea, deoarece nu voi ști să te păstrez și să te iubesc așa cum meriți. Meriți o galaxie și tot ce îți pot eu oferi este o stea... Aș avea un infinit de motive să îți mulțumesc și nu ar exista destul timp în lume în care să îți povestesc câte ceva... Mă regăsesc în tine cum nu m-am regăsit în nimeni 
înainte. Ești mult mai mult decât suficient pentru mine. Fiecare mesaj de la tine îmi face ziua puțin mai bună și tot ce aș vrea ar fi să opresc timpul și să rămânem doar noi, să ne bucurăm de fiecare moment când lumea ar fi inconștientă de fericirea noastră... 


te iubesc mult.