Ziua ta

 25 noiembrie, e ziua ta, Mos Craciun de toamna. 

Daca ar fi fost ca in trecut, azi ar fi mirosit a prajituri, probabil cu ciocolata. Dar astazi nu mai stiu prea bine nici cum suna vocea ta. Videoclipuri cu tine...poze... cine indrazneste sa se uite la ele? Cine are curajul sa infrunte realitatea, sa-si infrunte teama cea mai mare, adica faptul ca nu te mai intorci? 

Eu nu.

Toamna tarzie, era a ta, a noastra, celor care te iubeam. Oare iti amintesti ca am lasat biscuiti cu lapte langa ghete pentru Mos Nicolae si tu ai i-ai mancat ca sa pastrezi vie inchipuirea juvenila a creaturilor mitice care ne aduc cadouri de sarbatori? Sau cand mi-ai scris o scrisoare, '' de la Mosul '' mi-ai zis atunci, ca sa imi creezi impresia ca lucrurile sunt permanente, ca nu am crescut, ca in pot sa cred in fastasmagorii.

Radeai de mine tocmai ca sa ma pregatesti pentru lumea ''cea rea'', si totusi tu mi-ai facut cel mai mult rau. Tu ai adus trauma, obsesie, angoasa de abandon, condimentele vietii cotidiene. 

As vrea sa stii ca te iubesc mult. Nu pot sa iti urez la multi ani, dar poate pot sa iti ofer liniste, iertare, incredere. Am speranta ca ma auzi atunci cand te simt in bataile inimii mele. Poate esti aici cateodata.

Totusi nu te iert pentru ca mi-ai oferit siguranta ca lucrurile pot fi vesnice.