Ascultă și tăcerea
I. Te saturi și vezi numai lucruri goale.
Taci, și îi privești din tăcere. Te uiți cu atenție, poți citi umbrele. Tăcerea e singura ta alinare. Momente din viață cumplite, tăcerea e paradisul. Singura care îți vorbește tăcând; prea mult spus.
-
Ceea ce este ciudat, unii oameni nu pot auzii tăcerea, în schimb ceilalți trăiesc tăcerea. Trăiesc tăcerea simțind vibrațiile din vocile tuturor, însă nu le însemnează. Nu mai aud nimic. Simt și trăiesc tăcerea, cu totul. Nu își mai găsesc nici un cuvânt, caută doar alinare. Motivele nu mai există. Continuă să caute vocea din nimic. Vocea minții lor ce îi distruge; trăiesc tăcerea.
-
Nu vezi, nu auzi, deși lumea vibrează în jurul tău. Te simți singur, simți că ești părăsit și singur pe lume, chiar dacă toți sunt lângă tine; ca trup, nu ca suflet. Ești trist. Nu știi de ce, dar simți că te prăbușești. Pământul se învârte cu tine și te încearcă la fiecare pas. Stelele nu mai au o strălucire adâncă și nu mai poți simți nimic; decât tăcere- o tăcere ce seamănă cu ura. Ceva necontrolabil ce vine din tine și îți taie tot cheful. Găsești ceva interesant și profund în noapte, dar nu-ți pasă. Nu aprofundezi. Te uiți drept în față, îți urmezi drumul, dar drumul tău este o potecă îngustă cu sute de abateri. În lumea ta e ploaie și fără un motiv, soarele cam greu ți-e de găsit. Răspunzi, vorbești- dar nu știi ce. E ca și cum plutești pe un nor- cazi(1).
-
II. Pătrunzi adânc în ochii lor. În ochii tăi. Nu știi de ce; știi că așa trebuie. Știi că așa e mai bine. Știi că totul se va aprofunda cândva. Totul este o înșiruire de evenimente nebănuite și neexplicite, atât de ciudate și de încâlcite încât renunți și zbori către lumea ta- alegi drumul cel scurt și evadezi imediat. Îți cauți prietenul ascuțit și imediat te lași purtat către viața minunată de acolo, unde copacii îți zâmbesc și îți fac plecăciuni. Undeva unde este mereu cald, iar soarele te învăluie cu razele sale. Domini. Aprofundezi, în sfârșit ți-ai găsit locul. Timpul nu mai zboară, vezi momentele, aparent inexistente, dar perfecte.
-
III. Singurul loc este acolo, singura ta scăpare. Trăiești tăcere, apoi te întorci aici. Te cheamă, mereu și mereu, e aici și nu mai pleacă. O vrei, o vrei atât de tare. E drogul tău. Îți curge prin vene, îți domină mintea, apoi o domini tu pe ea. E ceva nedefinit.
-
IV. Tot ce trebuie să faci e să-i lași să-ți înțeleagă tăcerea, viața. Nu te schimba pentru nimeni. Nu urma destinul. Fă ceea ce simți.
***********************************************************************
nu știu cine va pricepe ce e aici.
(1) - știți bine că nu ai cum să plutești pe un nor- sper că am fost explicită
Taci, și îi privești din tăcere. Te uiți cu atenție, poți citi umbrele. Tăcerea e singura ta alinare. Momente din viață cumplite, tăcerea e paradisul. Singura care îți vorbește tăcând; prea mult spus.
-
Ceea ce este ciudat, unii oameni nu pot auzii tăcerea, în schimb ceilalți trăiesc tăcerea. Trăiesc tăcerea simțind vibrațiile din vocile tuturor, însă nu le însemnează. Nu mai aud nimic. Simt și trăiesc tăcerea, cu totul. Nu își mai găsesc nici un cuvânt, caută doar alinare. Motivele nu mai există. Continuă să caute vocea din nimic. Vocea minții lor ce îi distruge; trăiesc tăcerea.
-
Nu vezi, nu auzi, deși lumea vibrează în jurul tău. Te simți singur, simți că ești părăsit și singur pe lume, chiar dacă toți sunt lângă tine; ca trup, nu ca suflet. Ești trist. Nu știi de ce, dar simți că te prăbușești. Pământul se învârte cu tine și te încearcă la fiecare pas. Stelele nu mai au o strălucire adâncă și nu mai poți simți nimic; decât tăcere- o tăcere ce seamănă cu ura. Ceva necontrolabil ce vine din tine și îți taie tot cheful. Găsești ceva interesant și profund în noapte, dar nu-ți pasă. Nu aprofundezi. Te uiți drept în față, îți urmezi drumul, dar drumul tău este o potecă îngustă cu sute de abateri. În lumea ta e ploaie și fără un motiv, soarele cam greu ți-e de găsit. Răspunzi, vorbești- dar nu știi ce. E ca și cum plutești pe un nor- cazi(1).
-
II. Pătrunzi adânc în ochii lor. În ochii tăi. Nu știi de ce; știi că așa trebuie. Știi că așa e mai bine. Știi că totul se va aprofunda cândva. Totul este o înșiruire de evenimente nebănuite și neexplicite, atât de ciudate și de încâlcite încât renunți și zbori către lumea ta- alegi drumul cel scurt și evadezi imediat. Îți cauți prietenul ascuțit și imediat te lași purtat către viața minunată de acolo, unde copacii îți zâmbesc și îți fac plecăciuni. Undeva unde este mereu cald, iar soarele te învăluie cu razele sale. Domini. Aprofundezi, în sfârșit ți-ai găsit locul. Timpul nu mai zboară, vezi momentele, aparent inexistente, dar perfecte.
-
III. Singurul loc este acolo, singura ta scăpare. Trăiești tăcere, apoi te întorci aici. Te cheamă, mereu și mereu, e aici și nu mai pleacă. O vrei, o vrei atât de tare. E drogul tău. Îți curge prin vene, îți domină mintea, apoi o domini tu pe ea. E ceva nedefinit.
-
IV. Tot ce trebuie să faci e să-i lași să-ți înțeleagă tăcerea, viața. Nu te schimba pentru nimeni. Nu urma destinul. Fă ceea ce simți.
***********************************************************************
nu știu cine va pricepe ce e aici.
(1) - știți bine că nu ai cum să plutești pe un nor- sper că am fost explicită
Comentarii
Trimiteți un comentariu