O floare răsărită noaptea târziu

Noapte fără stele 

E noapte și cerul negru nu pare să prezinte vreo stea.

„E frig” - spunea ea.

„Dar e cald. ”- răspunde el.

„Sufletului meu îi e frig. A înghețat de la atâtea vorbe reci.”- încheie ea.

Nimeni nu mai spuse nimic.

Pădurea înainta odată cu pașii lor , iar neliniștea dintre ei se simțea de departe. Era nevoie de o discuție. 

„Se spune că stelele fac minuni” - rupe el tăcerea.

Niciun răspuns. 

Se așteptau la o noapte frumoasă , însă ei nu-și călcau pe orgoliu. Echilibrul prin care se iubeau și se hrăneau cu dragoste ; mintea lor era de neînțeles. Conexiunea dintre ei era ca o stea de pe cer : apărea numai când voia, dar când apărea strălucea intens.De aici , din privirile noastre ,pare mică, însă este o conexiunea imensă.

„Aseară m-am gândit la tine. Nu mi-ai răspuns la mesaje” - încearcă el să continue.

Ea își vede de drum. Era agitată și teama ei de a se apropia de el , de a avea sufletul în bucăți era imensă. Teama de a fi dezamăgita din nou, iertându-l iar și iar. Nu avea nici un scop, se întreba dacă merită să-și dea sentimentele încă odată. 

„Ne-am certat dintr-o prostie ”, repetă ea în gând , „ Nu a fost vina lui. Eu n-am știut să-l țin aproape” 

Fără să se mai întrebe , ea vru să facă primul pas, însă el dispăruse. Plecase ; orgoliul fetei îi lăsase de dorit .

Mesaje și iar mesaje de scuze.Amândoi au regretat că și-au pierdut timpul. 

Iarnă fiind, stelele sunt rar prezente. Ea se gândea că puterea stelelor poate face o minune. 

Timpul trece , dar curajul nu apare. Viața ei îi trecea prin fața ochilor și parfumul lui era în mintea ei mereu, amintirile cu el îi omorau gândurile, iar pur și simplu cuvântul „noi” o distrugea. Pierduse totul. Nu-i mai păsa. Și credea că este vina stelelor; ele nu au putut să facă să răsară o floare noaptea târziu.

El murea pe înauntru. Trecutul se revărsa asupra lui de fiecare dată când o privea. Își amintea de tot. Zâmbetul, părul, râsul, ochii, buzele, îmbrățișările ei și pur și simplu tot ce era ea. Și-a amintit de ultimele momente împreună, cum se tratau cu indiferență, cum se ignorau , cum se certau... Cum au distrus ce au clădit în mai bine de 2 ani. „Nu voi mai găsi o fată ca ea .” - își spunea în gând.

Deveniseră niște străini. Nu mai vorbiseră de 6 luni. Era vară. Natura era în plină desfășurare, stelele defilând în fiecare seară pe cerul rigid. 

S-au decis.

Se vor întâlni din nou, la fel ca prima dată, în pădure, sub lumina lunii. Trecuseră 3 ani de când se cunoscuseră. Era timpul.

Maestrele stele au privit totul. 

Cum?

Nu se știe. 

Într-o noapte de vară, la lumina lunii, în prezența stelelor, o floare a răsărit.

La nunta lor tema a fost „ stelele” , verghetele lor având formă de stea. 

Mulțumiri stelelor și puterii lor 

23:12